Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘intalniri’

Simona Constantin, regizor, absolventă a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti şi Ilinca Pop, arhitect, absolventă a Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, sosite pentru prima dată în Hundorf, au ales această rezidenţă ca să lucreze la un gând şi o preocupare mai veche – paradoxul lui Acasă.

O temă provocatoare şi un demers de lungă durată care va continua şi după 21 iulie, dată la care se încheie rezidenţa lor, o temă pe care o vom relua în întâlnirile Coloniei noastre, o temă pe care o vom duce mai departe şi după 26 august, data prezentării noastre la Biserica Evanghelică din Hundorf.

 

 

 

Proiectul Şcoala de-Acasă este susţinut de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Institutul Cultural Român, Consiliul Judeţean Mureş şi realizat în parteneriat cu Primăria comunei Viişoara şi Consistoriul Evanghelic Sighişoara.

 

 

Read Full Post »

acasa

Acesta este drumul pe care şi-l croieşte spaţiul de creaţie Acasă, la Hudorf. În această zonă de întâlnire fertilă între artişti şi oamenii dintr-un sat, sau mai multe sate. O zonă ce – încă – are rădăcini rurale.

Şi tocmai de-aici vine frumuseţea, dar şi fertilitata întâlnirilor. Din faptul că artiştii orăşeni (mulţi dintre ei) caută valorile, înţelepciunea, cunoştinţele, abilităţile, frumuseţile rurale pe care cei din sat le cunosc prea bine şi sunt mult prea obişnuiţi cu ele.

Aşadar, start perioadelor de creaţie Acasă, la Hundorf

În perioada 23- 31 iulie, cinci artişti plastici, membri ai Clubului Iustratorilor, vin la Hudorf pentru COLORFILA/ atelierul de plante. Propriul lor proiect de căutare, verificare şi aplicare a culorilor naturale în pictură.

În perioada 31 iulie – 7 august are loc Teatru de Hundorf 2016, un proiect depus şi câştigat la licitaţia de proiecte a Consiliului Judeţean Mureş si organizat in parteneriat cu Consistoriul Evanghelic din Sighisoara. Copiii din sat se vor întâlni din nou cu Pia Brodtrager din Austria, cu Elisa Sarchi din Italia şi cu Mecca Burns din SUA ca să se joace cu instrumentele teatrului participativ.

CJM_LOGO_color1

În perioada imediat următoare, 11 – 14 august, echipa de cercetători de la Muzeul Ţăranului Român vine din nou în Hundorf să-şi continue cercetarea începută cu ocazia Întânirilor de Rusalii, acum şi cu prilejul întâlnirii saşilor .

Pentru fiecare etapă revenim cu detalii.

Vă aşteptăm cu drag în Hundorf

Read Full Post »

A fost una a reunirii neamurilor şi prietenilor. De sărbătoare, la umbra Armindenului …

Şi-au venit hundorfenii acasă ca să se vadă cum nu s-au mai văzut demult şi să se întâlnească şi cu prietenii de prin satele şi oraşele vecine.

Şi-au jucat şi s-au bucurat de lichiu şi de alte bunătăţuri, au povestit şi şi-au admirat iile, s-au uitat la fotografiile expuse şi şi-au ascultat cântecele, s-au cunoscut ansamblurile şi corurile între ele şi-au aşteptat cu sufletul la gură Ceata Junilor din Sibiu.

A fost o primă zi când Dumnezeu, împreună cu toţi ai noştri duşi, s-au uitat la noi şi au alungat norii şi ploaia.

Credit foto: Rodica Marinescu

Sursa foto: „Arhiva de Imagine MŢR”

Read Full Post »

… şi în acest an.

Iată ce am păstrat şi ce a fost nou în această ediţie.

Am păstrat:

Sărbătoarea Rusaliilor, ca timp al evenimentului

Două zile de eveniment -.prima şi a doua zi de Rusalii

Două spectacole total diferite în două zile diferite, în două spaţii diferite.

Despre fiecare zi  – semnalizări în zilele următoare

Ce a fost nou:

Că a avut loc, în prima zi, întâlnirea neamurilor şi a prietenilor de Rusalii. Şi au fost cam 1.000 de oameni în Hundorf

Că a avut loc o selectare şi o diferenţiere a publicului pentru spectacolul din Biserica Evanghelică de a doua zi – un public cultivat, reunind intelighentia reginonală

Că am lansat semnalul că aici, la Hundorf, o dată pe an,  poate să fie un spaţiu creativ, artistic, de prezentare, de reunire pentru regiunea Târnavei Mari Un drum ce merită continuat şi dezvoltat ca să se încetăţenească

Că evenimentul prezintă tot ce se lucrează peste an – atât în spaţiul de creaţie Acasă, la Hundorf, cu artiştii, cât şi comunitatea din Hundorf, dar şi comunităţile învecinate

Şi un lucru important care mie, personal, mi-a dat un sentiment rar – acela al unei temelii puse, pentru care orice efort nu e zadarnic.

Pentru că sătenii din Hundorf parcă şi-au ridicat genele şi mijesc ochii ! E un sentiment care se traduce plastic prin această imagine – cu încetinitorul, frumoasă şi reală.

Asta pentru că n-au mai avut încredere în ei înşişi, în valorile lor, în modul lor de viaţă, în toate bunurile care-i înconjoară şi pe care le aruncă la coş.

Poate că mijirea de care vorbeam mai devreme să fie un început de re-încredere şi de re-iubire pentru ei înşişi şi pentru toate ale lor.

Bref, Întâlnirile.. noastre de la Hundorf  înseamnă plinătatea unui timp şi a unui spaţiu.

Ca în imaginile de repetiţii şi pregătiri de mai jos.

Credit foto: Rodica Marinescu

Sursa foto: „Arhiva de Imagine MŢR”

 

Read Full Post »

S-a înfiinţat Asociaţia „Acasă la Hundorf”.

Pentru a încerca dezvoltarea demersului nostru legat şi de artiştii locului, dar şi de artiştii invitaţi la Hundorf.

Pentru tot ce înseamnă spaţiu de creaţie la Hundorf.

Pentru toate atelierele şi rezidenţele de peste an, dar şi pentru „Întâlnirile de la Hundorf”.

Iata logo-ul Asociaţiei.

Suntem deschişi pentru parteneriate.

acasa

Read Full Post »

Anul trecut, Pia Brodtrager din Austria a petrecut un sejur destul de lung la Hundorf.
Umbla desculţă, îşi gătea cu legume din grădină, a intrat prin casele oamenilor, a ascultat poveşti, a ajutat la pregătirea gemurilor şi a zacuştilor şi … a învăţat româneşte !

Pia este autorul primului Jurnal de Hundorf. În limba germană.
Are 36 de pagini şi este primul document scris, consistent, ca urmare a rezidenţelor Acasă la Hundorf.

Pia face proiecte de artă socială.
Aşa încât, în acest an a reunit o echipă internaţională care va petrece o rezidenţă activă în Hundorf, în perioada 1 – 9 august 2015.
Pia Brodtrager (Austria), Elisa Sarchi (Italia), Mecca Antonia Burns (SUA), Marta Vecchi (Italia) şi Denis Mukisa (Uganda) vor susţine un atelier cu instrumentele teatrului participativ, în interacţiune cu un grup de copii şi adolescenţi din Hundorf.
Temele sunt ale satului, scenariul este creaţie colectivă, rezultatul fiind un performance ce va fi prezentat atât la sfârşitul rezidenţei, cât şi în cadrul Întîlnirilor de la Hundorf de Rusalii din anul 2016.

theatre atelier

Read Full Post »

Când, după o săptămână de la terminarea evenimentului din Hundorf, m-am întâlnit cu Mircea (Cycling România) şi-am început să-i povestes una-alta, m-a surprins spunandu-mi că el şi mulţi alţii ştiu tot. De pe facebook.

De fapt, ce s-a întâmplat ?
Totul a pornit de la rezidenţele de-Acasă la Hundorf.
Sejururile şi apoi atelierele susţinute de Cătălin Oprea, de Dana Cernat (Idei cusute), de Irina Stelea, venirile Ştefanei Popa cu al său Incubator 107, dar şi cele ale lui Mircea Crisbăşan de la Cycling România au accentuat starea de-Acasă. Cu toţii au devenit prietenii şi copiii Hundorfului. Au cunoscut oamenii, ei s-au deschis, erau bucuroşi de oaspeţi, îi aşteptau, întrebau de ei, se conversau la telefon, au lucrat cu copiii, era o bucurie fiecare vedere.
Şi fiecare întâlnire mai însemna ceva: fotografii, înregistrări, discuţii.
Şi-aveam atâta material acasă ! Atâta material despre Hundorf şi cu Hundorf, văzut altfel.
Era bine ca oamenii de-acolo să se vadă ei pe ei înşişi altfel.
Acasă să iasă la iveală.

Acesta a fost începutul.
După care, lucrurile au curs.
Cu tot acest bagaj am început să vorbesc.
Întâi am scris domnului Fărcaş şi Şcolii Generale din Viişoara, dar şi lui Ovidiu Stoica de la Primărie. Şi le-am propus un proiect şi implicarea oamenilor. Un proiect care să înceapă de Rusalii, de sâmbata Rusaliilor chiar, atunci când satul se pregătea de sărbătoare. Băieţii se duceau după Armindeni şi fetele făceau cununile. Finalul evenimentului să fie peste o săptămână, cu vernisajul unei expoziţii de fotografie şi un spectacol la care să participe şi artiştii din sat şi artiştii rezidenţelor de-Acasă.
N-au zis nu.

Şi-apoi ne-am văzut şi am făcut echipa. Şi echipa a venit cu propuneri. Şi s-au pus pe treabă.
Şi a ieşit ! Aşa cum era în mintea mea şi în aşteptările noastre.
Un eveniment al unei comunităţi dornice, setoasă de ea însăşi, dar care are nevoie în continuare de curaj. Mult curaj !

Ce a fost ?
De duminica Rusaliilor au pregătit coliba. Coliba cântecului şi jocului din Hundorf ce mai exista doar în amintire. Coliba la care se adunau toţi şi jucau de Rusalii., Coliba de Armindeni.
Apoi s-au reunit şi-au pregătit grupul folcloric Doina Hundorfului. Şi-au cântat melodiile noastre, melodiile pe care le murmuram şi noi odata cu ei ţinând isonul.
Copiii, reuniţi într-un alt grup, au jucat celebrul Baraboi şi Purtata fetelor.

Timp de o săptămână, între cele două spectacole, au fost întâlniri cu copiii. Dan Ramf de la Mediaş a ţinut un atelier despre memorie şi curaj, copiii şi-au definitivat ramele, au participat la pregătirea expoziţiei şi au început să afle de ce AŞA DA şi AŞA NU pentru arhitectura rurală.

Şi peste o săptămână ne-am adunat în Biserica Evanghelică. Am cerut voie lui Hanţi şi Consistoriului Evanghelic din Sighişoara să intrăm în Biserica din Hundorf, monument istoric de secol 17.
Şi biserica a gemut de lume. A fost plină ochi. Aşa cum o păstrau ochii sufletului meu atunci când ascultam aici, copil fiind, concertele de orgă. Mi-a părut rău că n-au fost şi saşii noştri acasă. Ar fi fost mândri.

Şi-a început spectacolul în Biserică.
Cătălin Oprea a susţinut un moment de poezie şi le-a vorbit hundorfenilor ca unul de-al lor.
Am continuat cu trei filme după înregistrările făcute cu oamenii satului. Două dintre înregistrări au fost făcute de Dana Cernat – unul cu războiul de ţesut (o minunăţie !) şi altul cu patru tuşici ce vorbeau de Hundorf – un sat care, mai demult, nu era altul ca el pe Târnăvi !
Al treilea film a fost făcut după înregistrarea profesorului Dan Ramf, cu baba Văsălică, veteranul nostru de răboi în viaţă, singurul rămas, într-un proiect foarte ambiţios al profesorului din Mediaş.

Ştefana Popa şi Incubator 107 s-au adus pe Valentin Astănculesei care a ţinut un concert. Aveam emoţii, recunosc. În Hundorf, în Biserica Evanghelică să se cânte muzică clasică. Dar, Doamne ! – s-a aplaudat pe Mozart !
Mă uitam la Valentin şi amândoi eram verzi şi cu pielea ieşită de pe oase ! Nu ne venea să credem !

Am continuat spectacolul afară.
Care, de fapt, a început dimineaţa devreme, atunci când s-a montat expoziţia.
Veneau hundorfenii şi se uitau la poze şi nu le venea să creadă ! Mişunau prin curtea bisericii, se strigau unii pe alţii, comentau , se găseau, se arătau şi se descopereau de parcă s-ar fi văzut pentru prima dată !
Şi copiii au avut expoziţia lor.
Cu fotografiile făcute de ei, cu micile lor poveşti, cu ramele făcute de ei şi cusăturile fetelor după crucile caselor din Hundorf

Şi-aici, la umbră, Doina Hundorfului, Baraboiul şi Purtata fetelor au mai încins o dată oamenii, mai ales pe oaspeţii şi prietenii noştri, prefaţând la grand finale:
Lichiul, cel mai bun dulce de Hundorf pregătit cu o zi înainte de femeile din sat în cuptor. Lichiul – vedeta noastră, împreună cu pancovele a încheiat Întâlnirea noastră care a început după-amiaza la ora 15.00 şi s-a încheiat seara la 20.00.

O întâlnire marca Acasă la Hundorf.

În postările următoare, în serial, fotografii de la Întâlniri în Hundorf.

Read Full Post »

Iertare tuturor celor care au intrat pe blog în ultimele zile dar nu au putut accesa întreaga poveste cu Întâlnirile noastre lunare, de familie, Acasă la Hundorf.

Nu ştiu ce s-a intamplat, dar acum totul e în regulă.

Mulţumesc celor care mi-au trimis mail şi au semnalat deficienţa.

Pe curând !

Read Full Post »

M-am tot gândit cum să fac cu multele fotografii, primite şi de la Ştefana, şi de la Simona, dar făcute şi de Teo şi Virgil. Aşa am ajuns la jurnalul de fotografie a unor momente mari.

Înainte de toate – întîlnirea de colinzi şi poveşti, împreună – copii şi bătrâni. Colinzi ca la Hundorf, începute de copiii veniţi cu Sorina – învăţătoarea lor, care n-a uitat să vină cu „clopoţălul” copilăriei noastre. Un clopoţel din bronz masiv, lucrat manual, ce aduce mai mult a clopot decât a clopoţel.

Acasă, îi aşteptam noi – musafirii noştri, împreună cu cei vârstnici – unchiul şi cu tuşica Vivi – învăţătorii satului de-o viaţă, prin mâna cărora au trecut generaţii, Baba Văsălică – cel mai vârstnic din sat, are 93 de ani, e de vârsta tatii, iar eu pe tata nu-l mai am de 20 de ani. Baba Văsălică a venit cu tuşica Mărioara şi cu Mărioara, fiica ei, tot învăţătoare, dar şi cu Lala Saftă şi cu tuşica Maria, cea mai apropiată de noi şi cu casa şi cu bunăvoinţa, şi cu primirea.

Acum putem gusta din nou, cu memoria afectivă, zilele de sărbătoare. Dar şi de încurajare pentru că, de când mă ştiu, la mine funcţionează întoarcerea Acasă. Ca să mă pot retrage, să mă pot încuraja, să pot merge mai departe.

DSCF6138 DSCF6085 DSCF6088 DSCF6091 DSCF6093 DSCF6097 DSCF6098 DSCF6099 DSCF6101 DSCF6103 DSCF6113 DSCF6134 DSCF6135 DSCF6136 DSCF6137 _DSC0261 _DSC0241 _DSC0256

Read Full Post »

Am rămas în urmă cu scrisul ! Mult de tot !

Şi asta pentru că ultima perioadă – a sfârşitului de an 2013, mai ales – a fost niţel cam aglomerată cu ideea de tabere şi cu taberele.

Micile tabere de ţară (să-mi fie cu iertare, dar acum n-am un termen mai potrivit), ca la ţară !

Ce s-a întâmplat de fapt:

Înainte de orice – pregătirea taberelor mi-a pricinuit întâlnirea cu multă lume. Şi asta a fost foarte frumos, pentru că mă bucură tot ce înseamnă comunitate şi comunicare.

Apoi, evident, au fost taberele însele, lucru care a însemnat alte întâlniri. Şi cu cei care au venit în tabără, dar şi cu oameni ai satului. Şi a mai însemnat pentru noi un fel de test de gazdă. E tare bine să testezi şi să vezi cum şi cât poţi să întinzi coarda.

Acum, taberele astea – pe care le-am lansat pentru sărbătorile de iarnă – au mai însemnat ceva care e destul de important pentru mine, cel puţin.

Anume faptul că sunt oameni care doresc să vină acolo. Asta e un lucru bun.

Însă, pe de altă parte, sunt oameni cu care te întâlneşti şi oameni cu care nu te întâlneşti. Asta e un lucru firesc.

Căutarea e locul comun care pricinuieşte întâlnirile. Cel puţin asta am înţeles eu de la cei care vin. Ori tocmai CĂUTAREA e cheia pentru care funcţionează Acasă la Hundorf. Acolo, într-o casă de ţăran, printre ţărani, fără nci un fel de pretenţii. Adică să te duci pe deal şi să-ţi vină o idee. Să stai în curte şi să te joci,  sau să asculţi colinde pe viu sau alte poveşti. Sau să te umpli de noroiaie pe bocanci şi-apoi să ţi-i laşi la ger ! Sau mai ştiu eu ce !

Fiecare din noi căutăm ceva care să ne apropie de adevărurile noastre şi ale altora.

Poate pentru că cele esenţiale sunt simple.

Pe asta m-am bazat eu când am tot visat la Acasă la Hundorf.

 Pe de altă parte, c um faci cu neîntâlnirile ?

Păi, cum să faci. Le laşi să treacă pentru că sunt fireşti, şi cauţi mai departe un ochi al minţii pe care să-l trezeşti.

Revenind la scris şi la postări – urmează să pun imagini din tabără şi urmează să pun imagini de la atelierul Dănuţei, care s-a întâmplat în vară.

Semne de bun augur pentru debutul acestui an.

Read Full Post »