Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘biserica evanghelica’

Isac şi Lucian au plecat din Hundorf.

Se vor întoarce în 16 august, atunci când ne reunim cu toţii.

Însă, la finalul rezidenţei lor, iata-le gândurile şi imaginile.

 

„Hundorf, sat bătrân cu praf şi urme de dinţi de câine pe troiţe, cu cruci pe case şi cu ţigani fără case dar cu cruci. Un colţ ce trebuie să fie izolat pentru a deveni cât mai cuprizător.E un loc ce constituie un spaţiu în care artistul se căsătoreşte cu natura şi cu liniştea lătrată de câini şi de ţigani.”

Isac Gheorghe

„Hundorful este portretizat de rutinile zilnice, un spațiu unde localnicii modelează prezentul. În diversitatea oferită de împrejurimi, mereu ești în căutarea și exploatarea armoniilor cromatice ale naturii, acordurile dintre griurile periferice ale satului mai mult sau mai puțin colorate, devin o sursă de inspirație pentru orice artist, rețelele de forme și linii din care este alcătuit se rezumă la simplificarea în manieră geometrizată, construite și aranjate intr-un fel cum numai oamenii locului știu să o facă.”

Lucian Brumă

Read Full Post »

S-a petrecut în Biserica Evanghelică, spaţiu ce a devenit locul de întâlnire al artiştilor.

Un spaţiu care are un „ceva” pe care-l simt şi artiştii, dar şi cei din comunitate, căci ne-a devenit aproape.

Iar in acest an spectacolul din Biserica Evanghelica s-a adunat in jurul copilariei.

Cu actrita Alexandra Murăruş si prezenţa ei atât de luminos teatrală cu al său monolog intitulat „Copilărie”,  după „Vârstele jocului. Strada Cetăţii” de Claudiu M. Florian, cu filmul Irinei Stelea despre copilaria cu gust – inca ! a  celor din Hundorf, cu propriul exercitiu de improvizatie al copiilor, realizat in cadrul proiectului „Teatru de Hundorf 2015”, cu baloanele celor de la Incubator107, dar si cu prezentarea volumului lui Nicolae Suciu „Joaca de-a teatrul sau imagineaza-ti ca traiesti”, cand am ascultat oameni dragi, modele pentru multi dintre noi, cum este criticul Ioan Marcos.

Iar la final, Quartetul „Arioso” cantand  în faţa altarului ! Si sonoritatile sale care au invadat si zidurile, si curtea, si imprejurimile.

Publicul a fost total diferit in acest an ! Semn că lucrurile curg şi fiecare zi îşi are oamenii săi şi întâlnirile sale.

Credit foto: Rodica Marinescu

Sursa foto: „Arhiva de Imagine MŢR”

 

Read Full Post »

Iata si fotografiile de grand finale, cu pancove si lichiu !

Read Full Post »

Iată şi fotografiile de la evenimentul din Biserica Evanghelică din Hundorf.

Read Full Post »

Când, după o săptămână de la terminarea evenimentului din Hundorf, m-am întâlnit cu Mircea (Cycling România) şi-am început să-i povestes una-alta, m-a surprins spunandu-mi că el şi mulţi alţii ştiu tot. De pe facebook.

De fapt, ce s-a întâmplat ?
Totul a pornit de la rezidenţele de-Acasă la Hundorf.
Sejururile şi apoi atelierele susţinute de Cătălin Oprea, de Dana Cernat (Idei cusute), de Irina Stelea, venirile Ştefanei Popa cu al său Incubator 107, dar şi cele ale lui Mircea Crisbăşan de la Cycling România au accentuat starea de-Acasă. Cu toţii au devenit prietenii şi copiii Hundorfului. Au cunoscut oamenii, ei s-au deschis, erau bucuroşi de oaspeţi, îi aşteptau, întrebau de ei, se conversau la telefon, au lucrat cu copiii, era o bucurie fiecare vedere.
Şi fiecare întâlnire mai însemna ceva: fotografii, înregistrări, discuţii.
Şi-aveam atâta material acasă ! Atâta material despre Hundorf şi cu Hundorf, văzut altfel.
Era bine ca oamenii de-acolo să se vadă ei pe ei înşişi altfel.
Acasă să iasă la iveală.

Acesta a fost începutul.
După care, lucrurile au curs.
Cu tot acest bagaj am început să vorbesc.
Întâi am scris domnului Fărcaş şi Şcolii Generale din Viişoara, dar şi lui Ovidiu Stoica de la Primărie. Şi le-am propus un proiect şi implicarea oamenilor. Un proiect care să înceapă de Rusalii, de sâmbata Rusaliilor chiar, atunci când satul se pregătea de sărbătoare. Băieţii se duceau după Armindeni şi fetele făceau cununile. Finalul evenimentului să fie peste o săptămână, cu vernisajul unei expoziţii de fotografie şi un spectacol la care să participe şi artiştii din sat şi artiştii rezidenţelor de-Acasă.
N-au zis nu.

Şi-apoi ne-am văzut şi am făcut echipa. Şi echipa a venit cu propuneri. Şi s-au pus pe treabă.
Şi a ieşit ! Aşa cum era în mintea mea şi în aşteptările noastre.
Un eveniment al unei comunităţi dornice, setoasă de ea însăşi, dar care are nevoie în continuare de curaj. Mult curaj !

Ce a fost ?
De duminica Rusaliilor au pregătit coliba. Coliba cântecului şi jocului din Hundorf ce mai exista doar în amintire. Coliba la care se adunau toţi şi jucau de Rusalii., Coliba de Armindeni.
Apoi s-au reunit şi-au pregătit grupul folcloric Doina Hundorfului. Şi-au cântat melodiile noastre, melodiile pe care le murmuram şi noi odata cu ei ţinând isonul.
Copiii, reuniţi într-un alt grup, au jucat celebrul Baraboi şi Purtata fetelor.

Timp de o săptămână, între cele două spectacole, au fost întâlniri cu copiii. Dan Ramf de la Mediaş a ţinut un atelier despre memorie şi curaj, copiii şi-au definitivat ramele, au participat la pregătirea expoziţiei şi au început să afle de ce AŞA DA şi AŞA NU pentru arhitectura rurală.

Şi peste o săptămână ne-am adunat în Biserica Evanghelică. Am cerut voie lui Hanţi şi Consistoriului Evanghelic din Sighişoara să intrăm în Biserica din Hundorf, monument istoric de secol 17.
Şi biserica a gemut de lume. A fost plină ochi. Aşa cum o păstrau ochii sufletului meu atunci când ascultam aici, copil fiind, concertele de orgă. Mi-a părut rău că n-au fost şi saşii noştri acasă. Ar fi fost mândri.

Şi-a început spectacolul în Biserică.
Cătălin Oprea a susţinut un moment de poezie şi le-a vorbit hundorfenilor ca unul de-al lor.
Am continuat cu trei filme după înregistrările făcute cu oamenii satului. Două dintre înregistrări au fost făcute de Dana Cernat – unul cu războiul de ţesut (o minunăţie !) şi altul cu patru tuşici ce vorbeau de Hundorf – un sat care, mai demult, nu era altul ca el pe Târnăvi !
Al treilea film a fost făcut după înregistrarea profesorului Dan Ramf, cu baba Văsălică, veteranul nostru de răboi în viaţă, singurul rămas, într-un proiect foarte ambiţios al profesorului din Mediaş.

Ştefana Popa şi Incubator 107 s-au adus pe Valentin Astănculesei care a ţinut un concert. Aveam emoţii, recunosc. În Hundorf, în Biserica Evanghelică să se cânte muzică clasică. Dar, Doamne ! – s-a aplaudat pe Mozart !
Mă uitam la Valentin şi amândoi eram verzi şi cu pielea ieşită de pe oase ! Nu ne venea să credem !

Am continuat spectacolul afară.
Care, de fapt, a început dimineaţa devreme, atunci când s-a montat expoziţia.
Veneau hundorfenii şi se uitau la poze şi nu le venea să creadă ! Mişunau prin curtea bisericii, se strigau unii pe alţii, comentau , se găseau, se arătau şi se descopereau de parcă s-ar fi văzut pentru prima dată !
Şi copiii au avut expoziţia lor.
Cu fotografiile făcute de ei, cu micile lor poveşti, cu ramele făcute de ei şi cusăturile fetelor după crucile caselor din Hundorf

Şi-aici, la umbră, Doina Hundorfului, Baraboiul şi Purtata fetelor au mai încins o dată oamenii, mai ales pe oaspeţii şi prietenii noştri, prefaţând la grand finale:
Lichiul, cel mai bun dulce de Hundorf pregătit cu o zi înainte de femeile din sat în cuptor. Lichiul – vedeta noastră, împreună cu pancovele a încheiat Întâlnirea noastră care a început după-amiaza la ora 15.00 şi s-a încheiat seara la 20.00.

O întâlnire marca Acasă la Hundorf.

În postările următoare, în serial, fotografii de la Întâlniri în Hundorf.

Read Full Post »