Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘acasa la hundorf’

Ştefana şi Incubator 107 sunt prieteni vechi şi de nădejde.

Dar prietenia a izvorât din dorinţa de înţelegere şi interesul pentru Acasă la Hundorf.

Aşa încât Acasă la Hundorf ţine un atelier la Incubator 107.

Mai multe detalii, în linkul de mai jos.

http://www.bucuresti.incubator107.com/atelier/Breasla%20C%C4%83l%C4%83torilor/989

Reclame

Read Full Post »

Acasa la Hundorf lansează sesiunea 2013 de rezidenţe artistice şi de cercetare în spaţiul de creaţie de la ţară.

Invităm tinerii, cât mai tinerii creatori şi cercetători să trăiască Acasă la Hundorf o experienţă – de retragere, de comunicare, de gospodărire, de documentare, etc.

Rezidenţele întâmplate în anul 2012 ne-au întărit convingerea că acolo este un spaţiu potrivit pentru tineri care caută.

În anul 2013 Acasă la Hundorf găzduieşte un număr de patru (4) rezidenţe, în perioada iunie – septembrie 2013, cu posibilitatea desfăşurării şi în timpul iernii.

Domeniile de interes: arta manuală, literatură, plastică, cercetare.

Termenul de înscriere: 3 aprilie 2013

Perioada de rezidenţă: maxim 30 de zile

Înscriere: un cv, însoţit de o scrisoare de intenţie cu motivaţia participării, trimise pe adresa mariam@arealonline.ro

Se acordă atenţie rezidenţelor pentru care identitatea locală poate fi o temă de interes.

Pentru mai multe informaţii vă rugăm parcurgeţi Micul regulament.

Acestea sunt informaţiile, însă iată ce ascund ele:

Experienţele de anul trecut nu fac altceva decât că îmi întăresc convingerea faptului că la Hundorf se poate crea un spaţiu de întîlnire.

Şi asta numai pentru că el este bântuit de amintirea unei copilării, a unei comunităţi şi a unui mod de a fi care, mie personal, mi-a fost deseori reazem.

Sigur că oamenii nu mai sunt aceeaşi, sigur că se europenizează mergând pe la salate şi căpşuni, dar când se întorc stau bucuros de-o vorbă despre ce năzdrăvănii or mai fi văzut pe-acolo căci duc dorul berii „de la tei” (teiul cel mare şi frumos, de la marginea drumului, de la poalele dealului bisericii).Acel tei în care voiau să se suie cei de la Incubator (pun pariu că ar fi făcut furori prin sat).

Căci experineţele de anul trecut, în satul acesta (europenizat sau nu), n-au trecut neobservate.

Cătălin a rămas de pomină tăindu-şi degetul la coasă ! Despre Dana mi se povesteşte într-una cît de fain a ţesut ea în război ! Despre Ştefana şi ai ei mă întreabă şi acum ţigănuşa când mai vin !

Hundorful nu e o rezidenţă unde – musai – scrii nu stiu cîte pagini, se fac atâtea fotografii şi atâtea picturi etc. Sigur – se poate şi asta.

Dar ca să scrii musai câte … pagini trebuie să le ai în tine. Pe căutatul acesta mizează Acasă la Hundorf.

Asta – sigur că da – dacă nu se întîmplă să fii citadin sadea (ar fi o experienţă şi asta) – să să nu te irite la culme muşte, zumzete, soare, ierburi, chiote, vase şi-alte alea !

Read Full Post »

La Incubator 107 duminică dimineaţa (5 februarie) după Noctură am avut o primă discuţie şi întâlnire cu comunitatea de tineri participativi şi cu multă personalitate de aici.

Iiată că prietenii de la Ideas4talent au scris câteva cuvinte care pot fi citite prin accesarea următorului link: http://www.ideas4talent.ro/blog/nocturna-la-incubator-107-si-viata-la-tara.

Le mulţumesc şi ne vedem din nou la Incubator 107 tot duminică, dar 12 februarie, ora 11.00.

Read Full Post »

De ce ?

Tu ai veni acasă la Hundorf ?

De ce ?

Read Full Post »

Acasă, la Hundorf,  a fost un spaţiu de întâlnire şi de creaţie.
Aşa respiră locul.
Aşa a trăit.
Aşa se continuă tradiţia.
Acasă  la Hundorf e un spaţiu viu care se cere umplut

cu tinerii care vor să înveţe, să descopere, să se re-descopere, să creeze

cu artişti – scriitori, traducători, cercetători, artişti plastici,  restauratori

cu cei care vor să se apropie de lucrurile simple,  fără telefon mobil şi fără internet. Cu ţărani, cu multă natură şi mult verde, cu relaxare şi mult drag căci toate astea fac mintea să se elibereze şi să zboare. Pentru cei dornici să depăşească vuietul citadin şi civilizaţia  formalizată, să facă un pas spre altceva şi să ajute şi comuntatea rurală să fie mândră de ea însăşi.
Acasă la Hundorf e un loc al întâlnirilor.

Read Full Post »

La Incubator107

Acasă la Hundorf se prezintă la Incubator107 (mansarda din strada Traian nr. 107, Bucureşti).

Duminică, 5 februarie, dis de dimineaţă (în jurul orei 7.00) în cadrul Nocturnei;  şi

Duminică, 12 februarie, între 11.00 şi 14.00, la atelier.

Vă aşteptăm să povestim.

 

Read Full Post »

Istoria casei

Legenda spune că la Hundorf  Maria Tereza îşi dresa câinii de vânătoare,  pe atunci satul de iobagi fiind domeniu regal ce aparţinea de actualul Dumbrăveni,  Elisabethstadt (germ.) Ebesvalfa (mag.) Tot legenda spune că de pe dealul care acum se cheamă „La Cetate”  Maria Tereza şi-a cărat toată piatra neceară construirii castelului de la Dumbrăveni. S-a cărat făcându-se punte umană, dând piatra din mână-n mănă. La Cetate e doar un deal. Castelul e acum la Dumbrăveni. În paragină.
Poveştile familiei povestesc despre bunicul Zaharia, om aspru şi harnic, care strângea lumea acasă şi nu-i lăsa să plece până nu-i înveselea !
Iar poveştile copilăriei mele, cele reale, vorbesc despre părinţii mei şi lumea mea – cu rubedenii şi vecini, cu clăci, cu războaie de ţesut, cu adunări mari pe la sărbători, cu saşi şi români laolaltă, colindat coclaurile, poveşti şi multă muncă.
Cu creaţiile tatei care meşterea într-una prin şura şi şoprul lui.
Şi cu frumuseţile mamei care stătea nopţile lungi de iarnă la războiul de ţesut, cântând.

Construită cu bani făcuţi în America şi înregistrată în „cartea funduară” chezaro crăiască în anul 1880, casa a fost, atâţia ani, o gospodărie ţărănească mare şi fudulă. De aceea, casa bătrânească e casă solidă, cu ziduri groase şi fundaţie înaltă de piatră, acareturi largi şi făcute să dureze.
A strâns în ea, istorii şi lucruri ţărăneşti.
În urmă cu zece ani a încetat să mai fie o gospodărie ţărănească funcţională, iar în 2009 e salvată  de la degradare. Cu acoperişul refăcut tot cu ţigle solzi, cu toată structura de lemn, cea autentică, consolidată, cu  vechea “boacăză” ce  a devenit o boacaza mare, cu lemnul curbat incastrat, cu grinzi si cu mobila dela bunici, vechiul sopru a devenit o terasă acoperită, tot cu grinzi şi lemn curbat, cu “găbănaşul” cel mare pe post de vedetă de mobilier, dar si cu tot felul de alte lucruri pentru că pe terasă se stă din primăvară  până toamna târziu; vechiul grajd a devenit cameră cu bucătărie, baie şi cămară, pastrînd nişele vechi si grinzile, iar şura cea mare am lasat-o şura cea mare, căci în ea sunt adunate (ca şi prin poduri, încă) tot patrimoniul gospodăriei.
Încă, sunt nerestaurate –
tot instrumentarul tradiţional agricol: pluguri, grape, maşini de semănat, carul mare şi carul mic care, deşi sunt funcţionale – le-am dezmembrat, curăţat, ferchezuit şi le-am pus la vedere pentru mecanisme;
instrumentarul tradiţional de ţesut – războiul de ţesut cu tot ce trebuie: iţe, spete, sucala, furca de tors lână, roata, etc. funcţionale şi ele dar nepuse în valoare; zac în pod,
toată colecţia de ţesături venind de la străbunica, bunica şi mama – pânze de tot felul, covoare, – ţesute cu degetele sau cu suveica –  feţe de pernă, dar şi hainele de duminică: pieptare, cioareci, jachete, iii,

Read Full Post »

« Newer Posts