Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2013

“Am absolvit în 2008 Secția de Fotografie a Universității de Arte din București și câțiva ani am fost interesată de fotografia de dans, explorând felul în care se comportă corpul în timpul mișcării. Apoi, datorită unui proiect de cercetare în istoria artei la care am lucrat timp de un an, am devenit atrasă de portrete și, în sens mai larg, de potențialul social al fotografiei. Am început să mă întreb dacă fotografia poate juca un rol direct și nemediat în viața omului, dincolo de pereții pretențioși ai muzeelor și galeriilor. Eu mă încăpățânez să cred că fotografia e parte esențială din latura socială a vieții omului contemporan și poate acționa ca un barometru al propriei identități, ajutându-ne să ne înțelegem pe noi înșine, precum și relațiile pe care le avem cu cei din jur, rolul într-o comunitate. Cu atât mai mult cu cât e vorba de o comunitate închegată, de un microunivers social. Cu aceste gânduri aș vrea să vin la Hundorf, laolaltă cu aparatul meu foto de vârsta unui moșneag. Deși nu pot să anticipez în totalitate cum se vor desfășura lucrurile, aș vrea să propun un proiect la granița dintre fotografie și interacțiune socială. Aș vrea să profit de momentul de liniște prilejuit de ruperea de civilizație și să absorb experiența locului prin toți porii. Aș vrea să cunosc oamenii satului, să intru în casele lor, să merg în câmp, la biserică sau la cârciumă cu ei, să stăm de vorbă până când diferențele bucureștean-țăran, musafir-gazdă, fotograf-subiect dispar, și pur și simplu devenim oameni care schimbă povești și care contează unul pentru celălalt. La un moment dat în timpul povestirilor, aș apăsa pe declanșator și aș transforma schimbul de priviri într-o fotografie. În egală măsură mă interesează apoi nivelul participativ la care pot fi aduse imaginile în raport cu viața sătenilor. Aș vrea să găsesc o modalitate prin care imaginile să fie integrate în spațiul satului, așa încât să se întoarcă asupra comunității, dându-le oamenilor o șansă să reflecteze asupra lor înșiși, asupra spațiului pe care îl locuiesc, asupra satului pe care îl împart, și asupra rolului lor de participanți într-o comunitate. Va fi o muncă împreună, atât ca proces, cât și ca valorificare a rezultatului final.”

Aşa mi-a scris Irina în scrisoarea trimisă înainte de a veni la Hundorf. Rezidenţa ei tocmai s-a încheiat şi sper că lucrurile s-au întâmplat aşa cum şi-a dorit. Mi-a promis că va scrie despre tot, aşa că aşteptăm.

„Domnişoara”, aşa i-au spus oamenii din sat timp de două săptămâni cât Irina a stat cu ei la poveşti, a mers pe câmp, la repetiţiile copiilor ce pregăteau serbarea, a petrecut sărbătoarea armindenilor de Rusalii, a mers la stână şi … s-au şi gândit la expunerea fotografiilor. Anul următor, într-o expoziţie cu Hundorf şi despre Hundorf.

DSCF5835

Read Full Post »