Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2012

S-a intâmplat rezidenţa lui Cătălin. Prima în seria de rezideţe şi ateliere.

Eram curioasă să văd cum e cu întâmplarea, ca să zic aşa. Cum iese şi cum se ţese.

Şi s-a întâmplat că a venit (pe jos, de la Dumbrăveni ! că aşa şi-a dorit), vreo două zile am stat acasă cu el , timp în care l-am dus cu mine pe la mătuşi, vecini, etc. I-am arătat rosturile casei, i-am arătat ce şi cum cu gospodăria şi ce trebuie să facă ca să se gospodărească singur; în rest, i-am dat pace să lucreze.

Venise să traducă.

Şi unde nu mi-a fost bucuria împlinită când într-o seară Cătălin mă întreabă brusc dacă lampa atârnată între cei doi stâlpi ai pridvorului luminează. Şi-a scos masa, cu covorul bunicii pe ea şi a aşezat-o fix în mijlocul pridvorului.

Şi-aşa, la lumina lămpii, seara şi la lumina soarelui, ziua – Cătălin stătea şi scria pe pridvor. L-a umplut de-a dreptul. Era de-acolo ! Parcă era dăltuit ! Toată casa trăia cu Cătălin stând în pridvor şi scriind ! Căci erau de-ai locului. Făceau corp comun. Se potriveau de minune !

Şi-aşa i-am şi lăsat. Ba mai muilt, Cătălin ne-a petrecut plecarea stând în portiţă !

N-am avut timp să ne întâlnim după ce s-a terminat rezideţa deoarece Cătălin a plecat imediat  la Avignon. Însă au început să-mi vină semnale de acasă. „Cătălin a fost cu noi, pe hotar, la coasă! A şi scris ! Lasă-l să scrie ! Copil tare bun ! Să mai vie pe-aici !”

Îl aştept pe Cătălin să îmi povestească pe îndelete la întoarcere şi să îmi dea ce a scris/cules din Hudorf. Asta a apucat să îmi spună că a făcut.

Anunțuri

Read Full Post »

Ştefana, Bobi, Patricia, Raluca şi Mura au fost la Hundorf trei zile ca să vedem dacă putem pregăti o tabără Incubator107 în vara asta.

Au ajuns seara târziu (peripeţii cu drumul, ce mai !), iar a doua zi de dimineaţă am luat-o la pas prin sat. Prin soare tare. Am vrut să-i trec dealul, vorbeam ce vorbeam, tot prezentam; asta pentru că ei căutau ceva şi eu nu prinsesem acel miez; acel ceva specific lor şi taberei pe care o visau.

După o plimbare după o primă parte a zilei eu eram destul de îndoită, dar i-am văzut pe ei adunându-se în vechiul şopru, la umbră, cu creion, hârtie, discutau, notau; eu prin grădină – ca să-i las să-şi vadă de treabă.

Până când m-au chemat. Căci a ieşit scheletul taberei.

M-am liniştit instantaneu. Şi-am continuat drumurile prin sat şi peste câmpuri.

Cel mai tare, pe mine,  m-a bucurat cheia găsită de ei. Pentru tabără.

Care va avea loc la sfârşitul lunii iulie.

Iată şi nişte fotografii din drumurile noastre.

Read Full Post »

Eram acasa, la Hundorf, si stabilisem cu Dorin sa vină – şi pe la noi pe-acasă, dar, mai ales, să dea o fugă prin sat; căci pe el asta îl interesa – atmosfera, oamenii, în ideea identificării unui loc pentru un proiect al lui.

A venit şi iată ce zice Dorin.

“Mi-a placut Hundorf-ul pentru ca e linistit. Nu stiu cum sunt restul oamenilor din Hundorf dar cei cu care m-am intalnit intamplator m-au intrebat cu grija, atenti daca sunt intr-o dispozitie de vorbit despre mine sau altceva, si doar asa, treptat si cu atentie, am vorbit lucruri simple sau complicate dar cu simplitate spuse si de mine si de ei. In timpul conversatiei n-am simtit nici o urma de intentie de manipulare cum mi s-a intamplat adesea, conversatia s-a sfarsit normal, atunci cand drumurile ni s-au despartit, iar ei, fiecare, si-au vazut de drum, de drumul vietii, cum am facut si eu. Tarani sau tigani, cei cu care m-am intalnit in Hundorf nu m-au descusut, nu au tesut o conversatie spre ceva, cu intentia de a cere ceva, de a-mi da vreu sfat din intelepciunea populara sau cu intentia de a afla in ce masura pot fi util ca obiect sau comoditate de consum. In multe alte imprejurari de conversatii intamplatoare cu tarani sau tigani din diferite sate mi s-a intamplat sa raman cu un gust amar cand mi-am dat seama ca pentru ei eu eram doar un obiect de folosit, de folosit pentru a mai ciupi cativa bani, de folosit pentru a se descarca de frustrari sau altceva.

Relatarea mea despre Hundorf este despre psihologia relatiilor si interactiunilor umane cu oamenii, putini cati au fost, pentru ca locuri frumoase si salbatice sunt din plin in Romania, chiar daca Hundorful se remarca prin lipsa vilelor, caselor si semnelor civilizatiei, chiar si astfel de locuri se mai gasesc inca, din fericire pentru Romania, daca stii sa cauti…ce e drept nu foarte multe «

Read Full Post »