Ciao „Acasa la Hundorf”,
Eu as veni in casa pentru ca mi-ar placea foarte mult sa am un spatiu unde sa pot picta – sunt un pictor amator.
In acelasi timp mi-ar placea sa invat sa gradinaresc si sa vorbesc cu oamenii din sat.
Visez la o experienta cat de poate de simpla si la zile de vara si campii cu flori… care sa ma aduca inapoi la copilarie si sa ma protejeze de nebunia din marele oras in care locuiesc acum.
Caut liniste.
Multumesc ca m-ati ascultat si mi se pare foarte faina initiativa.
Cu bine si sper sa ne vedem in curand,
Alma
bună Alma,
mă bucur că vrei să vii Acasa, la Hundorf.
ca să stai la soare, în iarbă, să lucrezi, să asculţi liniştea şi să pictezi.
mama mea îmi povestea că toată paleta coloristică şi combinatorie de pe cele foarte multe covoare ţesute în război le vedea având în minte câmpul cu flori, vara.
pe curand,
Multumesc!… Hundorf este visul meu devenit realitate…
In copilarie imi petreceam o parte din vara la tara la bunici si de atunci mi-a ramas satul in inima. De doi ani traiesc din ceea ce fac cu mainile mele, iar acum nu vad alta „evolutie” pentru mine decat sa ma mut la tara, sa cultiv pamantul, sa fac paine in cuptor si sa invat sa mestesugaresc de la tarani. Nu stiu cand si cum se va intampla asta, dar pana atunci se pare ca Hundorf este o „mostra” din raiul pe care il visez…Am fost deja intr-o ucenicie de cateva zile, la tesut, langa Sebes, asa ca la Hundorf as fii ca o bunica blanda, as tese, coase, as croseta cipca, as face dulceturi, palanete, duminica as merge la biserica, iar in restul zilelor as fii fericita 🙂 🙂 Eu numesc acest trai „slow life” si il exersez cum pot, aici pe asfalt, in Cluj 🙂 Ma primiti? 🙂
Eu as veni sincer de dragul comunitatii. Pentru ca nu ma regasesc in orice tip de comunitate, deunazi mergeam prin zona centrului vechi din Bucuresti si era o aglomeratie de prost gust, o aglomeratie din care pur si simplu vroiam sa ies.. si consider ca daca nu ne place lumea in care traim, pur si simplu trebuie sa incercam sa ne facem alta.. si un al doilea motiv este ca si mie imi place sa fac lucruri simple si sa cunosc oameni si sa arunc punti intre oameni care in mod normal poate nici nu si-ar vorbi. Am generat acum vreo 2 ani o comunitate plecand de la online intre prietenii mei pe teme muzicale care s-a transformat treptat si intr-o comunitate offline. Cred ca abordarea pornind de la Internet e buna si cred ca Internetul si telefonul sunt niste mijloace excelente catre altceva, catre adevarata comunicare. Momentan sunt actor si traducator si meditator pentru copii si adulti. Fac eforturi zilnice sa sparg formalismele vietii moderne cu sistemul ei complicat si sa modific mentalitati invechite si cred si eu in puterea propriului exemplu, precum Maria Hundorf. Si bineinteles, ca nu imi place sa ma simt singur in acest demers. As putea participa cu placere la proiect, undeva incepand cu luna iunie, daca mai ramane vreun loc si pentru mine.
buna cata,
doua sunt lucrurile care mi-au placut mult din cele zise de tine: ideea de punte umana si comunitatea offline plecand de la cea de online.
cre in ambele si te asteptam in hundorf, in iunie.
tinem legatura,
maria
Mi-am trait copilaria cu picioarele pe pamantul bunicilor mei. Nu e an in care sa nu merg la tara in Oltenia. azi mai traieste doar bunica si mi-e din ce in ce mai greu de fiecare data cand vad curtea parasita. Ma incapatanez sa invat lucruri de la ultimii vecini varstnici in viata, lucruri precum taiatul viei de exemplu(de doi ani ma descurc singura si via rodeste din nou 🙂 ) Stiu ca am avut in pod un razboi de tesut, dar nu l-am vazut niciodata intins desi mi-as fi dorit. Stiu ca strabunicii mei cultivau si prelucrau in, canepa si bumbac, undeva aproape de Dunare, unde aveau si moara, dar bunica a plecat la scoala si a ajuns educatoare, parasind mestesugurile familiei. Pastrez cu grija ultimele presuri tesute la razboi de o batrana a satului din resturile de bumbac taiate fasii de bunica. Si vreau sa le fac singura pe ale mele. La tara, ma ocup de gradina (flori si legume) de la sapat pana la cules, partea cea mai placuta :), asa ca ma impac bine cu sapa, grebla sau stropitoarea! Adun plante de ceai de pe dealuri si le usuc pentru iarna. Si imi mai place sa cos si sa brodez la umbra si sa ascult greierii cand se lasa noaptea, din usa casei.
La Hundorf mi-as dori sa cunosc razboiul de tesut, sa brodez motive traditionale sau inspirate din specificul zonei, sa pun umarul la treburile gospodariei si sa vorbesc cu batrinii satului, sa le pun intrebari despre sarbatori, obiceiuri si traditii, rutina vietii de familie de cand erau ei tineri, cum si-au crescut si educat copiii, cum e cu timpul si cu Dumnezeu. Eu le-as vorbi tinerilor despre respectul pentru radacini si importanta pastrarii legaturii cu trecutul, despre cum putem folosi si transforma obiectele invechite sau deteriorate si despre linistea pe care o simt eu cand sunt cu picioarele pe pamant, la tara.
Mi-as dori o vacanta la Hundorf in prima parte a lunii august 🙂
Cu multumiri,
Dana – Idei Cusute
Ciao „Acasa la Hundorf”,
Eu as veni in casa pentru ca mi-ar placea foarte mult sa am un spatiu unde sa pot picta – sunt un pictor amator.
In acelasi timp mi-ar placea sa invat sa gradinaresc si sa vorbesc cu oamenii din sat.
Visez la o experienta cat de poate de simpla si la zile de vara si campii cu flori… care sa ma aduca inapoi la copilarie si sa ma protejeze de nebunia din marele oras in care locuiesc acum.
Caut liniste.
Multumesc ca m-ati ascultat si mi se pare foarte faina initiativa.
Cu bine si sper sa ne vedem in curand,
Alma
bună Alma,
mă bucur că vrei să vii Acasa, la Hundorf.
ca să stai la soare, în iarbă, să lucrezi, să asculţi liniştea şi să pictezi.
mama mea îmi povestea că toată paleta coloristică şi combinatorie de pe cele foarte multe covoare ţesute în război le vedea având în minte câmpul cu flori, vara.
pe curand,
Multumesc!… Hundorf este visul meu devenit realitate…
In copilarie imi petreceam o parte din vara la tara la bunici si de atunci mi-a ramas satul in inima. De doi ani traiesc din ceea ce fac cu mainile mele, iar acum nu vad alta „evolutie” pentru mine decat sa ma mut la tara, sa cultiv pamantul, sa fac paine in cuptor si sa invat sa mestesugaresc de la tarani. Nu stiu cand si cum se va intampla asta, dar pana atunci se pare ca Hundorf este o „mostra” din raiul pe care il visez…Am fost deja intr-o ucenicie de cateva zile, la tesut, langa Sebes, asa ca la Hundorf as fii ca o bunica blanda, as tese, coase, as croseta cipca, as face dulceturi, palanete, duminica as merge la biserica, iar in restul zilelor as fii fericita 🙂 🙂 Eu numesc acest trai „slow life” si il exersez cum pot, aici pe asfalt, in Cluj 🙂 Ma primiti? 🙂
cu drag, diana.
ma bucur tare mult ca incet-incet se aduna lumea.
vorbim,
maria
Eu as veni sincer de dragul comunitatii. Pentru ca nu ma regasesc in orice tip de comunitate, deunazi mergeam prin zona centrului vechi din Bucuresti si era o aglomeratie de prost gust, o aglomeratie din care pur si simplu vroiam sa ies.. si consider ca daca nu ne place lumea in care traim, pur si simplu trebuie sa incercam sa ne facem alta.. si un al doilea motiv este ca si mie imi place sa fac lucruri simple si sa cunosc oameni si sa arunc punti intre oameni care in mod normal poate nici nu si-ar vorbi. Am generat acum vreo 2 ani o comunitate plecand de la online intre prietenii mei pe teme muzicale care s-a transformat treptat si intr-o comunitate offline. Cred ca abordarea pornind de la Internet e buna si cred ca Internetul si telefonul sunt niste mijloace excelente catre altceva, catre adevarata comunicare. Momentan sunt actor si traducator si meditator pentru copii si adulti. Fac eforturi zilnice sa sparg formalismele vietii moderne cu sistemul ei complicat si sa modific mentalitati invechite si cred si eu in puterea propriului exemplu, precum Maria Hundorf. Si bineinteles, ca nu imi place sa ma simt singur in acest demers. As putea participa cu placere la proiect, undeva incepand cu luna iunie, daca mai ramane vreun loc si pentru mine.
buna cata,
doua sunt lucrurile care mi-au placut mult din cele zise de tine: ideea de punte umana si comunitatea offline plecand de la cea de online.
cre in ambele si te asteptam in hundorf, in iunie.
tinem legatura,
maria
Draga Maria,
Mi-am trait copilaria cu picioarele pe pamantul bunicilor mei. Nu e an in care sa nu merg la tara in Oltenia. azi mai traieste doar bunica si mi-e din ce in ce mai greu de fiecare data cand vad curtea parasita. Ma incapatanez sa invat lucruri de la ultimii vecini varstnici in viata, lucruri precum taiatul viei de exemplu(de doi ani ma descurc singura si via rodeste din nou 🙂 ) Stiu ca am avut in pod un razboi de tesut, dar nu l-am vazut niciodata intins desi mi-as fi dorit. Stiu ca strabunicii mei cultivau si prelucrau in, canepa si bumbac, undeva aproape de Dunare, unde aveau si moara, dar bunica a plecat la scoala si a ajuns educatoare, parasind mestesugurile familiei. Pastrez cu grija ultimele presuri tesute la razboi de o batrana a satului din resturile de bumbac taiate fasii de bunica. Si vreau sa le fac singura pe ale mele. La tara, ma ocup de gradina (flori si legume) de la sapat pana la cules, partea cea mai placuta :), asa ca ma impac bine cu sapa, grebla sau stropitoarea! Adun plante de ceai de pe dealuri si le usuc pentru iarna. Si imi mai place sa cos si sa brodez la umbra si sa ascult greierii cand se lasa noaptea, din usa casei.
La Hundorf mi-as dori sa cunosc razboiul de tesut, sa brodez motive traditionale sau inspirate din specificul zonei, sa pun umarul la treburile gospodariei si sa vorbesc cu batrinii satului, sa le pun intrebari despre sarbatori, obiceiuri si traditii, rutina vietii de familie de cand erau ei tineri, cum si-au crescut si educat copiii, cum e cu timpul si cu Dumnezeu. Eu le-as vorbi tinerilor despre respectul pentru radacini si importanta pastrarii legaturii cu trecutul, despre cum putem folosi si transforma obiectele invechite sau deteriorate si despre linistea pe care o simt eu cand sunt cu picioarele pe pamant, la tara.
Mi-as dori o vacanta la Hundorf in prima parte a lunii august 🙂
Cu multumiri,
Dana – Idei Cusute
Salutare,
ce este aceste proiect ? Nu stiu dar miroase a bine. Cred ca as veni acasa la Hundorf 😛
E minunat sa va descopar si sa va urmaresc, in special pe cei mai copti precum cei din Stanciova.
Daca mai sunt bucuresteni dornici sa ajunga pe acolo sa zica. Am 3 locuri disponibile, sau 4 mai inghesuite.
Tineti’va tare!
ce sa fie – o casa cu acasa.
ma bucur ca miroase a bine. ca sa fiu sincera – a avut parfum aceasta casa, evident, de cand o stiu.